Constantin Poțincu

Scriitor român, remarcat și apreciat în rândurile cenaclurilor din Romania.

Născut la 21 mai 1949, Bucureşti. A publicat o carte de Poezie „Epistola către sufletul tău", o Carte de Poezie în lucru, „Epistole fără nume" și un posibil roman autobiografic „Visul și Floarea Miresei". Membru în cenaclurile „Mihai Eminescu" şi prezent în Anthologiile grupului literar-artistic" Pe urmele lui Goga", în „Dor de Infinit" şi public periodic în Revistele Domnului Grig Curcanu, în „Zbor spre inălțimi", în „Din Dragoste pentru Oameni", în„ Pe urmele lui Goga", prezent în Antologia Grupului, în „Inimă de român” și în Antologia Doamnei Doina Moritz. Sunt licențiat în Istorie și Științe Economice, Sociale și Politice-Bucureşti.

Biography, English version Constantin Potincu

Born on May 21, 1949, Bucharest. He has published a book of Poetry "Epistle to your Soul", a Book of Poetry in progress, "Nameless Epistles" and a possible autobiographical novel "The Dream and the Flower of the Bride". Member of the "Mihai Eminescu" cenacles and present in the Anthologies of the literary-artistic group "Pe urmele lui Goga", in "Dor de Infinit" and periodically published in the Magazines of Grig Curcanu, in "Flight to the

Heights", in "From Love for People", in" In the footsteps of Goga", present in the Anthology of the Group, in "Heart of Romanian" and in the Anthology of Doina Moritz. I have a degree in History and Economic, Social and Political Sciences - Bucharest.

Povestea Pietrei

Era pe când nu s-a văzut... Era ce nu era...şi... A apărut Nimicul, Nimicul era Totul, Totul era Nimicul... Dincolo de Nimic era EL.. Era Cuvântul! Imprevizibil a venit Clipa. EL a strigat „Să fie Lumină!"! Şi a făcut Cerul! Nimicul a plâns cu Piatră... Şi EL a legat Pământul! Piatra s-a zbătut nemăsurat şi din titanice frământări au ţâşnit Apa și Focul... Cerul s-a luminat, a scânteiat și apoi a pătruns în pământuri... Piatra a devenit Stea şi s-a acuns în adâncuri... Din Cer, Apă și Foc, Pământul a înviat!

EL a vrut și a hotărât Stăpân pe Pământ, a întins Dreapta Lui și din praf de stele a făcut un chip după a Lui asemănare. A suflat Duh asupră-i și chipul a prins Viață! A apărut Omul! A mai suflat o dată și a apărut Ea! Omul a colindat în lung și-n lat, a răscolit Pământul și s-a lovit de Piatra ascunsă-n adâncuri. Era dură, plină de lumină. Omul nu i-a luat seama şi a lăsat-o fulgerată

și bătută de ploi și de vânturi. Piatra s-a deschis, a prins și închis fulgerul în inima ei... Omul a continuat să caute și într-un târziu a lovit. Piatra a scânteiat și i-a rupt unealta... Omul s-a minunat și s-a luminat a ziuă. A spălat-o, a mângâiat-o, a alintat-o, a slefuit-o, a privit-o-n adânc,

a simțit că are suflet și inimă. A văzut-o pe Ea! I-a dat numele tău, Piatra erai tu! Bria!