Legături creaționiste
Iubite, dacă ți-aș întinde-o sticlă mică pentru
a-ți umple o carență, ai să mă crezi că înăuntru
se-ascunde o esență tare? Și ce-ai să faci, de
eu aș fi recipientul și înăuntru vei găsi o
respirație care-și palpită genuinul
printr-o împrăștiere a sinelui interior,
ce ar putea să devină mai târziu o
emanație prin care exteriorul ar cunoaște o o potențială formă de exacerbare?
De multe ori mă regăsesc în
floarea-soarelui, care-și rotește
cu mândrie corola de înfăptuiri într-un
tandem cu-a ta mișcare, o moțiune cuprinsă
între dorințe și sclipiri, acolo unde
măiestrele atingeri se simt printre mai
multe reveniri, iar cerul și pământul se-arată
a fi eterna îmbrățișarea în care aerul și
seva existențială devin comuniune prin
stabila conectare,
Iubite, dacă ți-aș întinde-o sticlă mare și
ai avea o validare, ai să mă crezi că înăuntru
se-ascunde o esență tare? Și ce-ai să faci dacă
aș fi esența care îi dă valoare sticlei și ai vedea
un trup exterior aflat în legătură cu sufletul
care-și arată chintesența, iar dopul sticlei este
un dop de plută, asociere cu un meterez în
care stâlpul ar fi chiar parapetul
dintre împreunarea apei și pământului?
Să știi că niciodată nu ți-am vorbit c-ador o
plantă cunoscută în botanică sub numele
de ,,untul pământului”, iar verdele se
contopește cu-o rădăcină în locul unde mintalul
se află-n atmosfera noastră – planeta cea
albastră și inima în scoarța aspră a
regatului concretului, în care eu, o Afrodita
refac din temelie tăriile absconsului,
Cândva mi-ai spus: „Dacă aș fi vioara și tu
ai fi eternitatea – cântecul, oare aș putea
să-mi mișc singur arcușul pe corzile în
care realitatea se simte încordată, și mai
apoi arată o variație între două secvențe,
una în care am alături o esență tare și alta
ar fi simbolic plantă tămăduitoare?”
Eu am să-ți dau răspunsul precum în
serialul „Zona Crepusculară”, o îmbinare
între știință și superstiție, dar nu
atemporală, căci infinitul are o conotație
destul de temporală, în care unele
fragmente amintite se-arată a fi un
incognito, frânturi ale trecutului, paradoxal
ale probabilității viitorului, o îmbinare
a modernului cu-arhaicul, în care acul este
una cu macatul și-n care o esență tare
este secvența plantei tămăduitoare. Oh, da,
cu mintea poți mișca printr-o frecvență
o realitate ce nu mai este de sine stătătoare.
Beloved, if I were to hand you a small bottle to fill a void, would you believe that inside it hides a potent essence? And what if I were the vessel and inside you would find a breath pulsing its genuineness through a scattering of the inner self that could later become an emanation through which the exterior might know a potential form of intensification?
Often, I find myself in the sunflower, proudly rotating its crown of accomplishments in tandem with your movement, a motion caught between desires and glimmers, where masterful touches are felt among several returns, and the sky and the earth seem to be the eternal embrace where air and existential sap become a union through stable connection.
Beloved, if I were to hand you a large bottle and you had a validation, would you believe that inside it hides a potent essence? And what would you do if I were the essence that gives value to the bottle and you saw an outer body linked with a soul that shows its quintessence, and the bottle’s top is made of cork, association with a rampart where the pillar is actually the parapet between the merging of water and earth in concordance with what will be after and what it was before?
Behold, I have never told you that I adore a plant known in botany as “ladies seal,” and green merges with a root in the place where the mental exists in our atmosphere—the blue planet and the heart in the rough bark of the kingdom of concreteness, where I, an Aphrodite, rebuild from the ground up the hidden of the Universe’s core,
Once you told me: “If I were the violin and you were the eternity—the song, could I move my bow alone on the strings where reality feels tense, and then show a variation between two sequences, one where I have a strong essence beside me and another symbolically a plant that is healing?”
I shall give you the answer as in the series “The Twilight Zone,” a blend between science and superstition, but not timeless, for infinity has a fairly temporal connotation, where some mentioned fragments appear to be an incognito, shards of the past, paradoxically of the probability of the future, a blend of modern with archaic, where the needle is one with the carpet and where a strong essence is the sequence of the healing plant. Oh yes, with the mind you can move through a frequency a reality that is no longer self-sustaining.
Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.