Oana Ileana Noorani

Anagrama semnalelor conștiinței

 

Mă regăseam la o răscruce care-ngloba mai multe brațe răsfirate și-ntr-o adiacență 

se situa o măreție a prelungirii, acolo între fermități ale trăirii, iar timpul se perinda în fiecare anagramă a schimbărilor de dispoziții,

Simțisem mai demult o încordare, iar mai apoi mă regăseam sub un statut de relaxare, în care mintea-mi era eterna companie în vremuri unde inima a fost cuprinsă de-o ușoară nostalgie, tot prezentând elogiul infinitului și-n mijlocul nonsensului acoperit cu aberații, găseam o serie de adevăruri, bine ascunse între alcătuiri de congregații, 

Nimeni nu va deține adevărul absolut, de

 vreme ce adevărul se-ndreaptă spre-un

 instabil sentimental, nu cred într-o robotizare

 a omului, dar vreau ca o știință a cunoașterii 

să fie erudiția care include un plural, aici 

când vămile-s deschise fără a exista ca formă

de justificare în defavoare acerba vămuială, 

Degust ambrozia și cred în nemurirea unde o cerință este acum și o-mputernicire ce pare să reflecte o realitate precum adunătura de fantastice proiecții ale minții dintr-o dorință clară de-a deveni înfăptuire într-un triunghi în care ochiul va cere privirii socoteală.

 

Sufletul numit și particula primordială este 

un perpetuum mobile care degajează 

energie întru stabilitatea minții; oh, nu, nu cer 

ca deodată slăbiciunea să devină tare, dar 

vreau negreșit să îi găsesc o cauză și 

îmi doresc să o transform într-o tărie; 

secvențial pe calea unui infinit, 

Iubite, ți-aduci aminte când mi-ai spus că eu 

exist ca tu să ai o slăbiciune, ei bine, dragul 

meu, ai devenit a mea tărie, unul se-arată 

minus infinit și altul un plus infinit, cu-o 

legătură ce trece printr-o nulitate dându-i 

valență de atracție între un negativ și-un 

pozitiv în sfera completării unui primordial 

iubit, 

Se spune că paza bună trece primejdia rea, dar 

ce te faci când paza a devenit primejdia 

și-atunci când vrei s-aduci eternitatea și 

trebuie să te confrunți cu opoziția pentru

a dezlega strânsoarea și a înainta ca 

posibilitate o enigmă pentru-a avea 

de-ndată libertatea, aici unde o multitudine 

cu constituție de neclintit a devenit 

datoare vechilor credințe formatoare, 

Un prieten îmi spunea: „Dacă un om n-aude, 

va trebui să schimbi limbajul” și-mi 

aducea aminte de Cioran cu 

„Silogismele amărăciunii”, care paradoxal 

erau deschideri ale minții pe-o cale 

a deșteptăciunii, acum privesc spre-acea 

sclipire a cerului – cristal și a 

pământului expansiune în universalitatea 

unui areal, în care știința și credința cer

 imediata claritate de schimbare. 

The Anagram of Consciousness Signals

I found myself at a junction that branched into several scattered paths, and in an adjacence stood a grand extension, there between the firm aspects of living, while time wandered through each anagram of state of mind changes,

 I had felt tension long ago, and later I found myself under a state of relaxation, where my mind was an eternal companion in times when my heart was gripped by a slight nostalgia, always presenting the tribute of infinity, and amidst the nonsense covered with absurdities, I discovered a series of truths, well hidden among congregations’ ranges, 

No one will possess the absolute truth, as truth goes towards a sentimental unstable, I do not believe in the robotization of man, but I want a science of knowledge to be the erudition that includes a plural, here when the toll gates are open, without existing in detriment, fierce controlling, as a form of justification, 

I savor ambrosia and believe in immortality where a requirement now is empowerment that seems to reflect a reality like the gathering of fantastic projections of the mind from a clear desire to become achievement in a triangle where the eye will hold the gaze to account through clear consideration.

The soul, also called the primordial particle, is a perpetuum mobile that releases energy for the stability of the mind; oh, no, I do not ask for weakness to suddenly become strength, but I definitely want to find its cause and I wish to transform it into a toughness; sequentially on the path of an infinity, 

Beloved, do you remember when you told me that I exist so you can have a weakness, well, my dear, you have become my power, one appears as minus infinity and the other a plus infinity, with a connection passing through a nullity giving it the valence of attraction between a negative and a positive in the sphere of a primordial love unity.

 It is said that good watch passes danger away, but what do you do when the watch has become the danger and when you want to bring eternity and have to face opposition to untangle the grip and put forth as a possibility an enigma to immediately gain freedom, here where a multitude with an unyielding constitution has become indebted to the old formative creeds, 

A friend told me: “If a person does not hear, you will have to change the language,” and it reminded me of Cioran with ‘Syllogism of the Bitterness,’ which paradoxically were openings of the mind on a path of enlightenment, now I look towards that sparkle of the sky - crystal and the earth’s expansion in the universality of a domain, where science and faith demand the immediate clarity of change with a power that accedes.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun