În așteptare...

E toamna arămie, cu vise și dor, 
Frunzele cad ca amintiri, formând un covor. 
Sufletul meu te caută încă persistent, 
În așteptare, viața pare un testament. 

Culoare și umbre se-mpletesc în zori de zi, 
Întrebându-mă dacă mă vei auzi. 
Te chem cu vântul ce suflă printre ramuri goi, 
Iubirea-i destrămată, nu mai există noi! 

Un murmur de tristețe răsună în zefir, 
Și îmi înec durerea în ultimul potir. 
Mă înțelege luna care strălucește 
Și îmi cunoaște viața, a mea poveste. 

Pajiștile dorului se unduiesc în vânt, 
În tăcerea aurie, te port în gând. 
Sufletul e pustiu, ca pomii fără frunze, 
Simt lacrimile alunecându-mi pe buze. 

E toamna arămie, cu șoapte de amurg, 
Doar număr zilele, care încet se scurg. 
Doar conștiința, rațiunea mă condamnă 
Că-n așteptarea ta, iubire, a mai trecut o toamnă! 
Claudia Băluță
drepturi rezervate de autor
8/10/2024

Publicat azi 8 octombrie 2024 de Camelia Vlăsceanu corespondent international al Pen Craft Bangladesh