1. info@www.kalomerkarukaj.com : āĻ•āĻ˛āĻŽā§‡āĻ° āĻ•āĻžāĻ°ā§āĻ•āĻžāĻœ :
  2. sadikurrahmanrumen55@gmail.com : Sadiqur Rahman Rumen : Sadiqur Rahman Rumen
āĻŽāĻ™ā§āĻ—āĻ˛āĻŦāĻžāĻ°, ā§§ā§Ļ āĻĄāĻŋāĻ¸ā§‡āĻŽā§āĻŦāĻ° ā§¨ā§Ļā§¨ā§Ē, ā§Ļā§Ē:ā§Ēā§§ āĻĒā§‚āĻ°ā§āĻŦāĻžāĻšā§āĻ¨

đŸŒŧDo you remember when we last cried and smiled?-Oana Ileana Noorani đŸŒŧ

Md.Sadiqur Rahman Rumen
  • āĻĒā§āĻ°āĻ•āĻžāĻļāĻŋāĻ¤: āĻŦā§ƒāĻšāĻ¸ā§āĻĒāĻ¤āĻŋāĻŦāĻžāĻ°, ā§¯ āĻŽā§‡, ā§¨ā§Ļā§¨ā§Ē
  • ā§¨ā§Ļā§Ē āĻŦāĻžāĻ° āĻĒā§œāĻž āĻšā§Ÿā§‡āĻ›ā§‡

Oana Ileana Noorani 

Ți-aduci aminte cÃĸnd am plÃĸns și am surÃĸs ultima oară?

Ți-aduci aminte cÃĸnd am plÃĸns și am surÃĸs ultima oară? Ne ÃŽncerca un dor stăruitor, un intensificat fior, exacerbare ÃŽn amor, de-a ne ÃŽntoarce undeva, ÃŽn spațiul unui timp simțit cÃĸndva, ÃŽn idealurile vremurilor de odinioară. Păstrez și-acum imaginea ÃŽn minte, momentele bine trăite, ÃŽn care amintirea se regăsește ÃŽn construirea dintre o conectare la o trecută formă de desfășurare, potențialitate ÃŽntr-o dinamică, cea care constă ÃŽntr-o regenerare a unor aspecte iminente, propagate la modul de visare conștientă adeverită printr-o cauzalitate, conexiune, parțialitate. Splendoarea existențială prindea contur pentru a se ÃŽnfățișa, iar mai apoi se revărsa ÃŽn acea zi, ÃŽn care natura se pregătea de seară, iar ca-ntr-un dans plin de extaz, din spatele unei simbolice coline, măiastra Selenă, se ivea ÃŽnconjurată de-o aură sublimă de lumină, și totuși ÃŽn existentul orizont, din ÃŽmprejurul simbiot, noi invocam și contemplam, ÃŽnfățișări, transcenderi, transformări prin contemplări, manifestări. Silențios ne ÃŽncerca, ademenea, un gÃĸnd de ducă, acolo unde omul, Zeul nu apucă să perceapă transgresarea, ÃŽnaintarea de după! Și ne-am desprins ÃŽn acel an sideral pentru-a vedea imensitatea universală, călăuziți de-o forță primordială, ancestrală, zburÃĸnd ÃŽn tot acel complex imens, prin căi stelare și interstelare, pierduți, ademeniți de intersecții orizontale, verticale, ÃŽn care drumul avea același sens, concav – convex. Nedespărțiți, ÃŽndrăgostiți ne angrenam ÃŽn cea mai mare aventură, potențial de anvergură, o bivalentă, reală-ireală, și-o aderență la cea mai incitantă, neestimată conjunctură.

 

În toată acea beatitudine astrală, ÃŽndepărtatul ni se prezenta apropiatul, acolo unde apropiatul părea a fi ÃŽntreg ÃŽndepărtatul. Era o mare de schimbare dominatoare, modalitate, incitare, la o distanță de milioane de ani lumină de PămÃĸnt, printre cyborg, androizi, hibrizi, ÃŽn multe forme existente intrinsece, extrinsece, ce ÃŽntrecea orice concepție, percepție, prezumție. Înaltul ni se arăta, ÃŽnfățișa, aspectual se reflecta ca o rețea, iar un curent de energie ÃŽmprejur pulsa proiecții programate, senzații stimulate, aspecte reale, virtuale, artificiale, naturale, modificate, nemodificate dirijate de o unitate centrală, o „existentă” informațională, modală angrenare ÃŽntre probabilități premergătoare unei realități cuprinzătoare de subtilități, aproape de neÃŽnțeles, dar cu o pondere de interes. Surprinzător, noi, doi, iubite, aveam un sentiment, o legătură prin asentiment, venită parcă dintr-o presimțire ce apărea ca o simțire, că ne aflam ÃŽn locul unde se desfășura prezentul, iar cÃĸnd mă atingeai, mă sărutai, tresăream pentru că ÃŽn tine vedeam trecutul ÃŽnglobat ÃŽn viitor și nu conștientizam acest prezent, ce se contura ca un facilitator, intensificator. Și ÃŽn acea totală armonie, simțită ca o feerie colocvială, ne contopeam ÃŽn infinit, trăire generată prin iubit. Acum, ți-aduci aminte cÃĸnd am plÃĸns și am surÃĸs ultima oară? Ne ÃŽncerca un dor stăruitor, un intensificat fior, exacerbare ÃŽn amor, de-a ne ÃŽntoarce undeva, ÃŽn spațiul unui timp simțit cÃĸndva, ÃŽn idealurile vremurilor de odinioară.

 

 

Do you remember when we last cried and smiled?

Do you remember when we last cried, and smiled in kind? A longing gripped us tight, a thrill we couldn’t fight, an amorous plight, yearning to return, to a time once felt, in past ideals where we once dwelt. I still hold the image in my mind, of moments well lived, a memory enshrined, in constructing in connection to past ways, was found, in dynamics, potential, where regeneration was crowned, of imminent aspects, propagated in dreams, conscious, through causality, connection, partiality contemplated. Existential splendor began to shape, to present its guise, then spilled over that day, when nature longed for twilight in a dance of ecstasy, behind a symbolic rise, majestic Selene appeared, surrounded by a radiant light’s prize, yet on the present horizon, within the symbiotic ties, we invoked and pondered, appearances, transcendences, transformations, through contemplations, manifestations. Silently it tested us, too, a thought to carry us where neither man nor deity could pursue, to witness the transgression, the forward momentum anew! And we broke away in that cosmic year so true, to see the universe’s vast expanse, under a primordial cue, guided by an ancestral force, through and through, flying across that immense complex, our path flew, through stellar and interstellar ways, lost in the view, lured by crossings horizontal, vertical, where the direction knew, both concave and convex, our journey drew. Undivided, in love, we took our cue engaging in the greatest adventure, scope anew, a bivalent, real-unreal, our bond grew, clinging to the most thrilling, unsized milieu.

 

In that celestial bliss so wide, the distant felt near, side by side, where the near seemed wholly the far, a sea of change, dominant by far. A modality of incitement, millions of light-years apart, among cyborgs, androids, hybrids, in many a part, intrinsic, extrinsic beings in display, outstripping every concept, perception, presumption’s sway. The heights appeared, in forms relayed, mirrored as a network, intricately laid, where currents of energy in surroundings played, pulsing programmed projections, sensations swayed, real, virtual, artificial, and natural parades, modified, unmodified, directed in flight by a central unit, an “existent” alight, an informational modal engaging sight, among probabilities preceding, a reality of subtleties, barely conceding, nearly incomprehensible, yet bearing interest’s feeding. Surprisingly, we, two beloved, feeling a sentiment, a consensus appealing, seeming to stem from a premonition, felt as a true intuition, that we were in the place, right and clear, where the present unfolded near. And when you touched me, kissed me, I’d quiver, for in you, I saw past and future together deliver unaware of the present, which acted as a lever, an intensifier. And in that complete harmony, ever felt like a magical colloquy, clever, we merged into infinity, love the endeavor. Now, do you recall when we last cried, and smiled as well, with emotions wide? A persistent longing, a thrill intensified, a surge in love, where feelings coincide, to return somewhere, in time abide, in the space of a moment once identified, in the ideals of

times long glorified.

SF poetry. Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.

āĻ¸āĻ‚āĻŦāĻžāĻĻāĻŸāĻŋ āĻļā§‡ā§ŸāĻžāĻ° āĻ•āĻ°ā§āĻ¨

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

āĻ†āĻ°ā§‹ āĻ¸āĻ‚āĻŦāĻžāĻĻ āĻĒā§œā§āĻ¨
Š āĻ¸āĻ°ā§āĻŦāĻ¸ā§āĻŦāĻ¤ā§āĻŦ āĻ¸ā§āĻŦāĻ¤ā§āĻŦāĻžāĻ§āĻŋāĻ•āĻžāĻ° āĻ¸āĻ‚āĻ°āĻ•ā§āĻˇāĻŋāĻ¤
āĻĒā§āĻ°āĻ¯ā§āĻ•ā§āĻ¤āĻŋ āĻ¸āĻšāĻžā§ŸāĻ¤āĻžā§Ÿ: āĻŦāĻžāĻ‚āĻ˛āĻžāĻĻā§‡āĻļ āĻšā§‹āĻ¸ā§āĻŸāĻŋāĻ‚