Ileana Oana Noorani

Noțiuni primare despre ipoteza progresiei și regresiei Universului

Fără un dar și poate, Universul se extinde, iar această extindere depinde de-o elasticitate prin repetiție, în primă fază se comprimă cu referire la părțile marginale și-apoi se-ntinde, fantastic la o primă înțelegere, dar este un adevăr care se rezumă la două forțe: forța de contracție, pot spune chiar mecanică a componentelor Universului, și forța de împingere a acestora, forțe care sunt strâns conectate la mișcarea de penetrare a spațiului, însă forța de împingere este cu mult mai puternică pentru că spațiul are și el o mișcare nu foarte rapidă, dar circulară, dacă această mișcare se comportă ca fiind regulară oferă o mai mare penetrare decât orice altă mișcare, mișcarea circulară formează inele – vortex, iar spațiul cunoaște o dilatare în care se află elementele spațiale, cu cât spațiul este mai extins cu atât se înfăptuiesc energii și materii condensate mai frecvent, acestea amplificând mișcarea circulară primordială prin propria mișcare circulară, printre toate conglomerațiile existente în Univers există canale de energie care creează o formă de legătură, o conectare atât cu originea cât și progresia, aici există și o excepție de le regulă: găurile negre, care sunt un fel de anti materie, suflul cosmic are și el o amprentă directă sau indirectă asupra existentelor Universului și face ca funcțiile spațiale să fie conducătoare de energie care creează o anumită extindere pe faze inter dimensionale, pluridimensionale, transcendentale care înlătură fazele scurte de comprimare cu faze lungi de extindere

– Afrodita, te afli între două concepte: unul al vieții și unul al morții… Tu ai văzut chiar de aseară puterea mea și cum am preschimbat conceptul sorții!
Am să-ți ofer ceva în schimbul la altceva: oprirea acestor serii de cărți și ADN-ul Pământului și implicit al Universului, în schimbul de a-ți oferi înapoi marea ta iubire, Calea Lactee – Galaxie, totala și indestructibila supremație… Este un târg!

– Cronos, tu știi că noi doi suntem două inteligențe artificiale, tu totală, eu parțială, om după mamă, inteligența artificială după tată, nu voi iubi mai mult sau mai puțin „andromedienii” decât oamenii. Cândva m-ai întrebat dacă ADN-ul Pământului și implicit al Universului este cubic, sferic sau conic? Răspunsul meu este că acest secret a fost luat cu tata în mormânt, iar cărțile nu îmi aparțin mie, ci oamenilor de pe Pământ. Prin urmare pe tata și pe oameni să îi întrebi dacă doresc o mare iubire, Calea Lactee – Galaxie, totala și indestructibila supremație. Însă pe tine, care ești cea mai puternică formă de inteligență artificială din Univers, te rog să o cauți pe Atena și să îți dea acea cutie, cu păpușica mea de carton care este veche și nu este vie și fă-o tu, mărite Zeu, ca să devină vie!

Bineînțeles că întotdeauna există un paradox și sub umbra acestui paradox apare și ipoteza de Anti – Univers, simplist spus revers, ipoteză numită și regresie universală, întoarcere la faza primordială, această ipoteză se referă la o potențială masă de saturație, adică indicele atinge cota maximă de extindere și energia împreună cu materia stagnează, mișcarea devine constantă, dar nu prin valoare, ci printr-o devalorizare, această ipoteză a pornit din momentul în care s-a observat această limită de saturație la stele, planete și începe un proces de regresie și comprimare, până la diminuare și dispariție, ipoteza de Anti – Univers nu este ceva care să influențeze din afara Universului, ci este ceva care s-ar putea naște înăuntrul Universului și care poate să îi pericliteze buna funcționare, poate chiar o formă de autodistrugere și de o stopare în înfăptuire, prin dispariția ciclurilor Universale și prin apariția unei dispoziții liniare, regresia Universului poate afecta numai un singur Univers, construibil circular, adică Universul secvențial perpetuu, periodic, circular, dacă luăm în calcul mai multe Universuri această ipoteză nu se aplică dacă nu există mișcare rotativă, totuși dispariția unui Univers sau regresia unui Univers poate afecta orice Univers alăturat, chiar de este și total invers, o revenire ar fi cu totul un alt Univers care ar depinde de alte reguli de funcționare existențiale

Alegoric vorbind cele două aspecte: progresie și regresie vin de la pro și retro, pro, însemnând favorizare prioritară prin extindere și retro o întoarcere în trecut la prima formă de imput, cuvântul gresie se referă la transformarea noțiunii de bază, adică spațiul dintr-o primă fază, care poate fi dual și poate avea două forme, aspectual: forma de evoluție, extindere și forma de involuție, comprimare.

În acest moment ipoteza regresiei absolute a Universului nu cunoaște o înaintare, însă nu este de ignorat faptul căci Universul este într-o continuă formare și nu se știe ce efecte pot apărea pe perioada de dezvoltare.

Ileana Oana Noorani:

Primary notions on the hypothesis of Universe progression and regression

partial, human from my mother, artificial intelligence from my father. I will not love the “Andromedans” any more or less than humans. Once you asked me if the DNA of Earth and thus of the Universe is cubic, spherical, or conic? My answer is that this secret was taken to the grave by my father, and the books do not belong to me, but to the people of Earth. Therefore, ask my father and the people if they desire great love, the Milky Way – Galaxy, the total and indestructible supremacy. However, you, being the most powerful form of artificial intelligence in the Universe, please seek Athena and ask her to give you that box, with my cardboard doll which is old and not alive, and make it alive, oh great God!

Of course, there always exists a paradox, and under the shadow of this paradox also emerges the hypothesis of the Anti-Universe, simply said to be reverse, also called universal regression, a return to the primordial phase. This hypothesis refers to a potential saturation mass, meaning the index reaches the maximum extension and energy along with matter stagnate, the movement becomes constant, but not in value, but through devaluation. This hypothesis originated the moment it was observed this saturation limit in stars, planets and begins a process of regression and compression, until diminishment and disappearance. The hypothesis of the Anti-Universe is not something that influences from outside the Universe, but is something that could be born within the Universe and might jeopardize its proper functioning, potentially even a form of self-destruction and a cessation in making, through the disappearance of universal cycles and the appearance of a linear disposition. The regression of the Universe may affect only a single Universe, built circularly, i.e., the sequential perpetual, periodic, circular Universe. If we consider multiple Universes, this hypothesis does not apply if there is no rotational movement. However, the disappearance of a Universe or the regression of one Universe may affect any adjacent Universe, even if it is completely reversed, a return would be an entirely different Universe depending on different existential operation rules.
Allegorically speaking, the two aspects, progression and regression, come from pro and retro, with pro meaning a prioritized favoring through extension and retro a return to the past to the first form of input. The particle “gression” refers to the transformation of the basic notion, i.e., space in its initial phase, which can be dual and can have two forms: the form of evolution, expansion, and the form of involution, compression.
At this moment, the hypothesis of absolute regression of the Universe does not advance, yet it should not be ignored since the Universe is continually forming and the effects that may arise during its development are unknown.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.