Oana Ileana Noorani

✒️The Craft of the Pen✒️

Beloved, I lost my pen a long time ago and today, I found it only because of you creating a strong balance. 

I was fascinated by phrases and metaphors, mainly the semantics of poetic compositions, wherein I observed similarities and difference. 

Oh, there will be no silence as angels speak in the place in which creation becomes writing, construction, and praise.

Many times, there are states that make me slide into an abyss, into the unknowns of consciousness.

But I immediately arose skywards with a new force. I lie on the sheets of paper contrasting between lights and shadows, where personal paradise now becomes from a subliminal to a higher form of awareness.

The world is divided between knowledge and the unknown, between believing and denying, but writing is a dedication and above all a communion between a combination of heavenly and earthly fundamentals, in which the spirit also feels its own reflections on its existence in matter.

I hear a sound in the distance, that is not foreign to me, and seems to be the vibration of a divine voice, it comes with a strong message, the message is not that simple. 

I do not ask Caesar for a penny, but I want to transmit the power behind the words and the feeling hidden in every letter. 

Beloved, do you remember when you told me: “Man cannot exist without a heart in his chest”? But what is a heart without a mind, what is a book without a poet, what is prose without a writer, what is a writing without an author, and above all, what is a creation without a creator, and what is all this without a reader?

Unshakable it seems to me every desire transformed into reality, a thought that accesses with every tear and smile, with every brick that lies at the base of a foundation, regardless of whether the feeling will be close to the ground or will rise higher and higher. 

Oh, for you, I only have beauty with some diamond sparkles. Love invigorates our numb bodies and makes us rise from our own ashes like a Phoenix seeking its shrine in a temple of the elevated soul in all its flight. 

I have but one more question: What is the hand and what would the pen be? If not, an inner force connected to the splendor of the infinite and in the end, I am only a forgotten writer, who wrote and keeps writing an imperishable truth found in books of poetry and in a magazine called: “Pen Craft”.

(English version)

✒️Meșteșugul stiloului✒️ 

Iubite, îmi pierdusem stiloul mai demult și azi l-am regăsit doar datorită ție. Mă fascinau sintagmele, chiar unele metafore, preponderent semantica alcătuirilor din poezie. Oh, nu va fi tăcere, căci îngerii vorbesc în locul unde creația devine scriere, construcție și elogie.

De multe ori sunt stări care mă fac s-alunec în abis, în neștiutul unei conștiințe, dar imediat tresar și mă înalț spre cer cu noi potente forțe. Aștern pe coala de hârtie contraste de lumini și umbre, acolo unde paradisul personal devine acum dintr-un subliminal cea mai înaltă formă de conștientizare. 

Lumea se-mparte între cunoaștere și neștiință, între a crede și a renega, însă o scriere este o dăruire și mai ales comuniune între o îmbinare a fundamentelor cerești și pământești, în care spiritul își simte propria reflecție în existența din materie.

Un sunet îl aud în depărtări, iar sunetul nu mi-e străin, și-mi pare-a fi vibrație a unui glas divin. Nu cer Cezarului vreun ban, dar îmi doresc cu-ardoare să transmit puterea din spatele cuvintelor și fiecare trăire ascunsă printre litere.

Iubite, ți-aduci aminte când mi-ai spus: „Omul nu poate exista fără o inimă în piept”? Dar ce e inima fără de minte, ce este cartea fără de poet, ce este proza fără prozator, ce este scrierea fără de scriitor și mai ales ce este o creație fără un creator și toate astea ce oare sunt fără de-un cititor?

Inebranlabilă îmi simt orice dorință transformată în realitate, o lumea gândului care accede cu fiecare lacrimă și zâmbet, cu fiecare cărămidă ce stă la baza unei temelii, indiferent dacă simțirea va fi aproape de pământ sau se va ridica cât mai înalt în zbor. 

Oh, pentru tine am doar frumusețe cu unele sclipiri de diamant. Iubirea ne învigorează trupurile amorțite, ne face să renaștem din propria cenușă precum un Phoenix ce-și caută altarul într-un templu al sufletului elevat. 

Aș mai avea o întrebare: Ce este mâna și oare ce o fi stiloul? De nu o forță a lăuntricului conectată la splendoarea infinitului și până la urmă sunt doar un om uitat de vreme care a scris și a tot scris un adevăr nepieritor aflat în cărțile de poezie și-ntr-o revistă cu numele: „Pen Craft”.

(Romanian Version)