OANA Ileana Noorani

Jocuri ale antitezei 

Mă prinsesem într-un joc absurd pentru un om matur, destul de asemănător cu „De-a v-ați ascunselea” și mă aflam într-o continuă mișcare între uși cu-o conotație antitetică: când îmbrăcată – când doar nud, 

Iubite, tu știi de ce zboară păsările în neant și se întorc mereu de unde au plecat, din cer spre solul așezat, acolo unde fructul pomului e copt sau crud?

Se pare că vorbim de un instinct și-un procedeu de învățare, dar oare tu te joci dintr-un instinct sau e-o dorință între taină și mișcare?  

Azi chiar privesc nedumerită păsările Terrei purtând în cioc mai multe nestemate sclipitoare care se-ntrec în epatare și-a căror chintesență se-arată a fi fragilă, cu marginile în delimitare în Universul conștient în expandare. 

Descartes spunea: „Cogito, ergo sum!” la care aș adăuga „Într-o statornicie a iubirii” având deviza „Semper Idem” printre schimbările la care se supun mai toate fundamentele, 

Vântul aduce cu el mireasma unui caprifoi și înaintez urcând coline sufletești sau poate trec unele praguri în care îmi ești și nu îmi ești; metamorfoză naturală precum a unui fluture, 

Oh, și dacă metaforic aș fi un fluturaș și tu ai fi acel stabiliment – o floare, ai accepta să mă așez mereu din zborul vieții ca să mă odihnesc pe-a ta ingenuă petală?

Și-atunci când te-ai închide întocmai unui lotus într-o apă tulburată, ai avea grijă să nu mă strivești dintr-o greșeală și să-mi oferi un dram de liniște acolo unde totul se vrea a fi ciocnire dintr-o repezeală? 

Sunt gânduri pe care le transform în acțiuni pentru-a-mi trăi iubirea și în mod evident ca orice ființă doresc s-ating eternitatea și înfăptuirea printre credințele că împlinirea se simte în aerul de dinaintea dimineții, 

În care jocul umbrelor se contopește cu jocul energiei și-al luminilor, o-mpreunare ce lasă-n urmă un joc „De-a v-ați ascunselea” și generează un altul: „Un dans al zeităților” unde mă prind și eu în primul ceas de dinaintea nopții. 

Games of Antithesis

I found myself caught in an absurd game for a grown up human, much like “Hide and Seek,” and I continuously moved between doors with an antithetic connotation: sometimes dressed up – sometimes just nude, 

Beloved, do you know why birds fly into the void and always return from where they left, from sky to settled ground, where the fruit of the tree is ripe or crude?

It seems we talk about an instinct and a learning process, but do you play out of an instinct or is it a desire between mystery and motion? 

Today I gaze bewildered at the Earth’s birds holding in beak more glimmering gems competing in ostentation, whose quintessence appears fragile, and their edges defining the conscious Universe in expansion.

Descartes said: “Cogito, ergo sum!” to which I would add “In a love’s constancy” with the motto “Semper Idem” amidst changes that challenge almost every fundament, 

The wind brings the scent of a honeysuckle as I climb soul hills or maybe cross thresholds where you are and are not for me; like a butterfly’s natural metamorphic development.

Oh, and if metaphorically I were a butterfly and you were that establishment – a flower, would you accept my always landing from life’s flight to rest on your inocent petal that is unfold? 

And when you’d close like a lotus in troubled water, would you ensure not to crush me by mistake, and offer a bit of peace where everything seeks to clash in the world?

There are thoughts I turn into actions to live my love, and evidently like any being, I wish to touch eternity and fulfillment among beliefs that completion is felt in the air before the dawn’s bright, 

Where the play of shadows merges with the play of energy and lights, a blending that leaves behind a game of “Hide and Seek” and generates another: “A dance of deities” where I join in the first hour before the night.

Notes: Cogito ergo sum = Cuget, deci exist / I think, therefore I am, 

Semper idem = Mereu acelasi / Always the same

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun