Oana Ileana Noorani

🌱Divina tragedie🌱

Mintal, mă perindasem între două stări: una de renunțare și alta de înaintare și nu înțelegeam că o mocirlă poate fi efectul ce-apare după o furtună, acolo unde uneori se-anunță liniștea speranțelor și împlinirea pe drumuri poleite-n aur de un puternic astru – soare. 

Cineva îmi perorase un verset: „Nu da mărgăritare porcilor”, însă mult mai târziu aveam să înțeleg că porcii sunt doar primitive animale și că mărgăritarele sunt nestemate pline de schimbare în lumea asta în care cel mai mic speră că va fi mare și ielele dansează după cântul Zeilor prin acceptare și-ascultare. 

Divinul pământesc se împarte acum în două ipostaze cu o reflecție directă a întunericului și-a luminii, iar calea către adevăr se-arată a fi distorsionată, apoi se redresează dintr-o curbă într-o dreaptă, direcție către un răsărit urmat de un apus sau un apus din care-aștepți un răsărit, 

Oh, da, și stau pe scena existenței aplaudând cu fast un public și actorii, mai multe măști și o singură tragică – comedie, ca în „Divina Comedie”, în care drumul spre divinitate pare a fi infernul pe care îl renegi dintr-o apostazie, sperând că începutul e fără de sfârșit… 

Fizic, mă regăsesc în cerșetorul de la poarta raiului, ce stă în haine albe ponosite și murdărite de rugină, dar cu statut de călăuză în punctul unde pragul trebuie trecut de cei care-și doresc eternul paradis în inimă și minte, dintr-o dorință și putință, 

Apa mării își cheamă sirenele ca să încânte căpitanii, marinarii și pirații, însă corăbiile sunt neclintite, avem nevoie de Poseidon s-alunge azi himerele, ferind ambarcațiunea de grele naufragii, acum când anecdota dezvăluie o acțiune epică mult prea nonconformistă pentru cerințele de azi; „Vivat Metamorfoza!”, nu un final și o sentință. 

Iubite, se pare că n-ai înțeles că-n Univers sfârșitul nu există, ci doar o scară și o ușă, drumul parcurs către acoperiș de cât mai jos din pivniță, într-o ascensiune formată dintr-o legătură directă între spiritualitate și știință, 

Și-atunci când stelele arată mișcările pe calea soarelui-răsare, tu să-ți aduci aminte că vremea este-n transformare, iar timpul va accelera cunoașterea în era-n care devenim întregul printr-o congruență dintre a minții erudiție și-a inimii credință. 

🌱Divine tragedy🌱

Mentally, I wandered between two states: one of surrender and another of advance, not understanding that a mire can be the effect after a storm, where sometimes the peace of hopes and fulfillment are announced on roads gilded in gold by the sun – powerful star.

Someone declaimed to me a verse: “Don’t cast your pearls before swine,” but much later I was to understand that swine are just primitive animals and pearls are gems full of change in this world where the smallest hopes to become great, and the iele dance to the Deities’ song through acceptance and obedience realities included in the life’s memoir.

The earthly divine now splits into two stances with a direct reflection of darkness and light, and the path to truth appears distorted, then straightens from a curve into a straight line, a direction towards a sunrise followed by a sunset or a sunset from which you expect a sunrise where the lights always ascend,

Oh, yes, and I stand on the stage of existence, applauding with pomp an audience and actors, multiple masks and a single tragic – comedy, like in the “Divine Comedy,” where the path to divinity seems to be the hell you reject in an apostasy, hoping that the beginning is without end…

Physically, I find myself in the beggar at heaven’s gate, standing in shabby white clothes covered with rust, but with the status of a guide at the point where the threshold must be crossed by those who desire the eternal paradise in heart and mind, from a desire and ability,

The sea calls its sirens to enchant the captains, sailors, and pirates, but the ships are immovable, we need Poseidon today to drive away the chimeras, protecting the vessel from heavy shipwrecks, now when the anecdote reveals an epic action much too nonconformist for today’s requirements; “Long live Metamorphosis!”, not an end and a sentence as strong probability.

Beloved, it seems you didn’t understand that in the Universe the end does not exist, but only a staircase and a door, the path traveled to the roof from as low as the cellar, in an ascent formed by a direct link between spirituality and science,

And when the stars show the movements on the path of the rising sun, you must remember that time is in transformation, and time will accelerate knowledge in the era where we become the entire through a congruence between the mind’s erudition and the heart’s faith alliance.

Oplus_0

🌱BY: OANA ILEANA NOORANI🌱

🌱Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun🌱