Oana Ileana Noorani

Porumbelul și rățușca cea urâtă

Suavul porumbel purtându-și mândru-n al său cioc a sa verde mlădiță a apărut lângă a mea fereastră cristalină care îmi oglindea trăirile din mintea-mi erudită și patosul din inimă, iar în acea bizară dimineață razele soarelui acopereau întreaga noastră tulburată existență, 

Iubite, am deschis fereastra și mi-am dorit să îți găsesc mesajul, oh, am zâmbit când porumbelul a ales să îmi ofere de îndată un zbor către înaltul conștiinței, apoi mi-a dat un dar de preț, simbolic ciocul și penajul, alături de o nestemată vie plină de-atât de multă fluorescență, 

Am așezat mlădița într-o vază și am trâmbițat către zenit iubirea noastră, cu sensul de-a transcende lutul și eterul precum o pasăre măiastră, iar porumbelului i-am dat o creastă pământească și ochii i-am pictat prin harul vizionarului în infinitul azurului, culoare ce-o știam a fi reflexie cerească de mare importanță,

 Ți-aduci aminte când ai afirmat: „Iubirea este o legătură care întrece fundamentele trupești, esența pură a trăirii sufletești, și va înainta prin valurile vieții zbuciumate, lăsând convingerile să rămână în urmă, pentru c-atingerea ființei tale e un aparte crez și-o unică dorință.”?

Ce-ai spune dacă aș trimite înapoi la tine, simțire plină de sclipire și euforie, ca mai apoi să mă transform într-o sirenă cu-aspect de zburătoare zână și-aș fi așa o preafrumoasă iubită a mării, uscatului și-a cerului, care-nsumate formează o trinitate?

Știu că aștepți splendoarea unei păunițe, loialitatea lebedei din lacul fermecat, povești cu fantezie dintr-un regat imaculat, am înțeles c-aștepți grandoarea arătată de-o prințesă, destinul cel mai mult visat, eu însă pot să îți arăt o lume construită dintr-un condei și o peniță și am să-ți dau la schimb sălbatica rățușcă cea urâtă sperând spre vremuri cu seninătate, 

Iubite, tu mi-ai oferit un porumbel și eu ți-am dăruit rățușca cea urâtă, azi ai o lume șubredă a iubirii și eu încă mai sper la pacea contopirii, se pare că ne pierdem în mrejele iubirii, ca mai apoi să ne găsim pe drumul împlinirii, purtând în frunte splendoarea stelei unui răsărit cu cea mai mare demnitate

Și-atunci când luna va deveni amanta neștiută a nopții, și soarele se va amoreza de-o feerie a unei zile, tu dă-mi un dram din paradisul neștiut al minții tale și eu-ți voi da la schimb iubirea lumii mele, acum când porțile-s deschise spre eternitate!

Oana Ileana Noorani

The Dove and the Ugly Duckling

The gentle dove proudly carrying its green sprig in its beak appeared by my crystal-clear window that mirrored the feelings from my erudite mind and the passion from my heart, and in that bizarre morning, the sun’s rays covered our entire cloudy existence,

Beloved, I opened the window and I wished to find your message, oh, I smiled when the dove chose to immediately offer me a flight to the heights of consciousness, then gave me a symbolic precious gift, its beak and plumage, along with a living gem full of so much fluorescence,

I placed the sprig in a vase and spread our love to the zenith, intending to transcend the clay and ether like a mystical bird, and I gave the dove an earthly crest and painted its eyes with the visionary’s gift in the infinity of azure, a color I knew it to be a celestial reflection of great importance,

Do you remember when you stated: “Love is a bond that surpasses physical foundations, the pure essence of soulful living, and will advance through the tumultuous waves of life, leaving convictions behind, because your being’s touch is a special creed and unique preference?”

What would you say if I sent back to you a feeling full of sparkle and euphoria, so that later I could turn into a mermaid with the aspect of a flying fairy, becoming a dazzling sweetheart of the sea, land, and sky, altogether forming a trinity?

I know you await the splendor of a peahen, the loyalty of the swan in the enchanted lake, fantasy stories from an immaculate kingdom, I understood you await the grandeur shown by a princess, the most dreamed destiny, yet I can show you a world built with a quill and ink, and I will give you in return the wild ugly duckling hoping for times of serenity,

Beloved, you gave me a dove, and I gave you the ugly duckling, today you have a fragile world of love, and I still hope for the peace of unity, it seems we lose ourselves in the magic of love, only to find each other on the path to fulfillment, bearing the splendor of a star’s dawn with the greatest dignity

And when the moon becomes the unknown lover of the night, and the sun falls for a day’s faerie, give me a bit of the unknown paradise of your mind, and I will give you in return the love of my world, now when the gates are open to eternity!

Oana Ileana Noorani