Oana Ileana Noorani

The Disdemony of the Pearl Necklace

Beloved, do you remember when you symbolically gave me that pearl necklace to possess an incomparable beauty? Oh, if you only knew that one day, the thread broke unintentionally, and the pearls scattered across a floor that had only dark cracks in the old wood of an obscure room, leaving me with its nacreous clasp and a precious golden natural pearl detached from the ocean infinity. 

Time came and wanted to gift me more cultured pearls, but how could I accept when I held a genuine pearl in my hand, especially to associate it on a single thread, in tandem with other pearls lacking a sparkle in the eye’s gaze that found in is pearl a unique jewellery?

I began to imagine the world transforming into a calm water that accumulates against the current in a spacious riverbed when the sun rises, and I saw the diversity and uniqueness from the depths, where marine creatures are like moving gems, and the main strength appears to be the inner self, which, together with the exterior, are in connection and completion,

A friend kept telling me about various times from the past, the so-called Rubenesque times, when the form did not want to betray its known content, but what do you do when the form no longer has a basis today to correlate with the essence, and where a supporting principle wants to be disguised or perhaps removed, even before an articulation?

I often wondered if a disdemony could have coherence in reality and if that pearl necklace could represent a rupture, because in a series of cases, an interruption also appears as a high form – an elevation, resembling the first glimmer of light after night, announcing the splendid unknown morning?

It is often said that nothingness is one with the abyss, part of a complex process, but I believe that in many instances, an annulment admits a stage of a different potential in consciousness connected to an intrinsic nature, and in the existential progress, one face admits another valued face in an entire that is never breaking. Oh, yes, beloved, I want you to understand that in our reality, you always exist like a pearl, and I am your protective shell – like an entire with lives embracing.

Disidemonia șiragului de perle

Iubite, îți mai aduci aminte când mi-ai oferit simbolic acel șirag de perle pentru-a avea o frumusețe nemaiîntâlnită? Oh, de ai ști că într-o zi s-a rupt fără să vreau o legătură – firul și perlele s-au înșirat pe o podea care avea doar crăpături întunecate în lemnul vechi al unei camere obscure și am rămas cu-a sa închizătoare sidefată și cu o prețioasă aurie perlă naturală. 

Timpu-a venit și-a vrut să-mi dăruiască mai multe perle de cultură, dar cum s-accept când eu țineam în mână o perlă veritabilă și mai ales să o asociez pe-un singur fir, într-un tandem cu alte perle lipsite de-o sclipire în a ochiului căutătură,

Am început să îmi imaginez că lumea se transfigurează într-o apă lină, care se-acumulează contrar curentului într-o încăpătoare albie a unui râu, atunci când soarele răsare, și am văzut diversitatea și unicitatea din adâncuri, acolo unde vietățile marine sunt nestemate în mișcare, iar punctul forte se-arată a fi însuși lăuntricul și împreună cu exteriorul se află în conexiune și în completare,

O prietenă mi-a tot vorbit despre mai multe vremuri din trecut, așa numitele timpuri rubensiene, atunci când forma nu voia să își trădeze știutul conținut, dar ce te faci când forma nu mai are azi o bază pentru a fi în corelație cu fondul și unde un principiu de susținere se vrea disimulat sau poate-nlăturat, chiar înainte de o pronunțare?

M-am întrebat de multe ori, dacă o disidemonie poate avea o coerență într-o realitate și oare acel șirag de perle să reprezinte o ruptură, pentru că într-o serie de cazuri o întrerupere apare și ca înaltă formă – elevație, ce se aseamănă cu-o primă geană de lumină ivită după noapte, care anunță superba neștiută dimineață?

De multe ori se spune că neantul este una cu abisul, o parte a unui încurcat proces, însă eu cred că în prea multe dăți o anulare admite o etapă a unui altfel de potențial în conștiința conectată la un intrinsec, iar în progresul existențial o față admite o altă valorificată față. Oh, da, iubite, aș vrea să înțelegi, că-n realitatea noastră exiști mereu precum o perlă și eu a ta ocrotitoare învelitoare – scoică.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun