Oana Ileana Noorani 

Epifania privirilor astrale

Iubite, de m-aș gândi la ai tăi ochi frumoși – noaptea târziu, oare vei mai întârzia atunci când prima geană de lumină arată contopirea inimilor noastre aflate într-o conjunctură prin care revelația perfecțiunii în iubire mi se prezintă destul de timpuriu, iar timpul imediat anunță o conexiune fără opreliști între noi, ce nu îmi pare-a fi nici prea devreme, dar nici prea târziu?

Într-o epifanie mă tot aflam pe un culoar care-mi exacerba trăirile şi clipa regăsirii se transmutase în alt spațiu exterior lăuntricului conștiinței și atmosfera mi se prezenta o statică statuie precum o capodoperă de-a lui Bernini în care marmura părea să se îndrepte către infinit într-o coloană verticală ca în sculptura lui Brâncuși, și totuși realitatea era expansiunea, una cu mișcarea chintesenței sufletești precum un fluture ce-și așteptase firescul și metamorfoza, iar în acel moment mintal tăgăduiam cu mine însămi de parcă mă aflam în emporiu,

Simțeam imboldurile unor tranzitorii stări și aerul dintr-o fereastră larg deschisă veloce pătrundea de după pragurile ușilor și tot momentul era paradoxal o simbioză cu mediul înconjurător, în care știam că-mi ești iluzia acelei înserări și realitatea cuprinsă între mai multe sclipiri care se regăseau între diverse răsăriri,

Se poate să te fii știut de undeva din tot absconsul pământesc, dar nu înțelegeam cum poți să fii același când tu-mi erai schimbarea dintr-un intrinsec în extrinsec, oh, da, iubite, te-asemănai cu-o aparență a planetei Pluto, care s-a dovedit a fi himera unei galaxii, în care inima ce-o arăta, era o inimă de piatră, deși candoare emana, în acea zi în care-am înțeles că nu-i de-ajuns să te asociezi cu dragostea, doar când arunci balsamul sufletesc printre priviri,

Știința arată clar comunicare între ființe și valorile universale, iar o credință înseamnă simțire pentru măririle universale, nu voi atinge apogeul amoros atunci când știu că vom comunica, dacă nu cred cu-adevărat că sunt iubirea din privirea ta, acum când un culoar are valență de ieșire spre-o elevație a unui lift către sentimentalul contopirii ce-a devenit de neoprit,

Iubite, te rog să nu îmi dai scânteia, când îmi sunt mie însămi focul, mai bine fii tu oxigenul care-ntreține arderea și focul, în locul unde lemnul va fi-n tandem cu jarul și spune-mi că iubirea apare una cu-n sunet al unei sonerii care deschide iute ușa dezirabilului răsărit.

The Epiphany of Astral Gazes

Beloved, if I were to think of your beautiful eyes – late at night, would you still be delayed when the first glimmer of light shows the merging of our hearts found in a conjunction through which the revelation of perfection in love presents itself to me quite early, when the immediate time announces a boundless connection between us, which seems neither too early nor too late?

In an epiphany, I found myself in a corridor that exacerbated my feelings, and the moment of reunion transmuted into another space external to the inner consciousness, and the atmosphere presented itself as a static statue like a masterpiece by Bernini where the marble seemed to stretch towards infinity in a vertical column like Brâncuși’s sculpture, yet reality was an expansion, one with the movement of the soul’s quintessence like a butterfly that had awaited its natural metamorphosis, and in that mental moment, I was in denial with myself as if I were in an emporium estate,

I felt the urges of transient states, and the air from a wide-open window swiftly entered through the thresholds of the doors, and the whole moment was paradoxically a symbiosis with the surrounding environment, in which I knew you were the illusion of that evening and the reality encompassed between several sparkles found among various dawns’ phases,

It may be that I knew you from somewhere in all the earthly obscurity, but I did not understand how you could be the same when you were my transformation from intrinsic to extrinsic, oh yes, beloved, you resembled an appearance of the planet Pluto, which turned out to be the chimera of a galaxy, where the heart it showed was a heart of stone, though it emanated candor, on that day when I realized that it is not enough to associate with love, just when you cast the soulful balm among gazes,

Science clearly shows communication between beings and universal values, and a belief means feeling for the universal magnitudes, I will not reach the amorous pinnacle when I know we will communicate unless I truly believe that I am the love in your eyes, now when a corridor has the valence of an exit towards an elevation of a lift towards the sentiment of merging that has become unstoppable,

Beloved, please do not give me the spark when I am the fire to myself, rather be the oxygen that sustains the burning and the fire, in the place where the wood will be in tandem with the embers and tell me that love appears as one with the sound of a bell that quickly opens the door to a dawn that is desirable.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.

Oana Ileana Noorani