Oana Ileana Noorani

Biletele tăgadei

 Mi-am achiziționat două bilete către paradis, de-acolo de la acea tarabă veche din piața

unde figurinele-n mișcare păreau că sunt

doar suflete de ceară la pragul unei zile

care își venera luminile contrafăcute

pentru a demonstra că este-o doamnă

plină de grandoare,

Și am rămas așa confuză, pot spune cu o

urmă de tăgadă, căci nu știam oare cu ce,

iubite, vom ajunge și mai ales dacă biletele

sunt dus-întors, de vom avea și-alambicatul

caz unde în paradisul imaginativ vom fi

primiți de Păpușarul Fioros și nu vom

accepta un târg deoarece un cel dintâi

principiu construit de noi va fi privit de

la-nceput cu desconsiderare,

Mi-aduc aminte de o epigramă în care

întrebările nu aveau sens și totuși

îmbunătățeau traseul spre o dezlegare

și-o atentă observare, având subtil chiar

și-un consens, iar undeva parcă se-afla și

acel banc în care o cortină trasă era ținută

de doi vulturi și patru rozătoare pentru-a

acoperi o față aspră a realității sfidătoare,

 „Să pun punctul pe i”, dar mai întâi va trebui

să iau și taurul de coarne, cu precizarea că nu

prea am ce construi, dacă n-apare și o

îndrăzneală, iar cu răbdarea treci și marea

atunci când apele se-anunță a fi învolburate,

dar cum să schimbi un curs al vieții dacă  

un far care va trebui să-ți lumineze calea a

devenit întunecimea-n care punctul nu

există, iar taurul nu are coarne și marea nu

mai este mare?

Dragul meu, cândva mi-ai povestit

despre unicitatea în iubire, în care Trubadurul din timpurile medievale și poetul unei lumi

moderne se-arată același cu îndemnul unei

altfel de iubiri arhaice, dar și

contemporane, iar îmbinarea lor creează

curente de

gândire revoluționare.

Tu știi, iubite, Hermes spunea: „Dacă va

trebui să pleci cu inima-ndoită, mai bine nu

pleca!”, de-aceea am așezat în tombolă două

bilete către doritul paradis, ce-or deveni

un as câștigător al altui ins, iar eu încă mai

țin în mâini uneltele unui pământ cu

sufletul deschis, acum când ceara s-a topit

de la lumină și-am așezat-o în grădină pe un

pământ destul de-arid, paradoxal, dar pentru

care simt inegalabilă, profundă atașare.

Tickets of Denial

I have purchased two tickets to paradise, from that old stall in the market where the moving figures seemed merely souls of wax at the threshold of a day that venerated its counterfeit lights to prove it was a lady full of grandeur,

And I remained confused, I can say with a hint of denial, because I did not know with what, beloved, we will arrive, and especially if the tickets are round-trip, if we have the intricate case where in the imagined paradise we will be greeted by the Fierce Puppeteer and will not accept a trade because a first principle built by us will be viewed with disdain from the beginning and observation of de rigueur,

I remember an epigram where the questions had no sense and yet they improved the path to a resolution and a careful observation, subtly having even a consensus, and somewhere there was also that joke in which a drawn curtain was held by two eagles and four rodents to cover a harsh face of defiant reality,

“To hit the nail on the head”, but first I will have to take the bull by the horns, noting I don’t really have what to build, if there is no daring, and with patience you can cross the sea when the waters announce they will be churning, but how to change a course of life if a lighthouse that should illuminate your path has become the darkness in which the nail does not exist, the bull has no horns, and the sea is no longer sea?

My dear, once you told me about the uniqueness in love, where the Troubadour of medieval times and the poet of a modern world appear to be the same with the urging of a different kind of love, both archaic and contemporary, and their combination creates currents of revolutionary thought.

You know, beloved, Hermes said, “If you must leave with a heart in doubt, better not to depart!” that’s why I placed in the raffle two tickets to the desired paradise, which will become a winning ace of another man, and I still hold in my hands the tools of a land with an open soul, now when the wax has melted from the light and I have placed it in the garden on a rather arid land, paradoxically, but for which I feel a beyond compare, profound bound deeply sought.

Translated into Romanian from English by Adriana Crăciun.