Oana Ileana Noorani

Invitația dintr-o reverie

Te-am invitat în vis să facem o plimbare și-n drumul nostru am găsit mai multe fente, iar unele se prezentau din ce în ce mai mult luminescente și altele ne apăreau tangențial ca niște umbre, acolo unde atmosfera ne exacerba dorința de-a vedea ce se ascunde dincolo de-acele apariții sau proiecții și chiar atunci simțeam efectul deși nu-i cunoscusem înc-a sa concretă cauză, 

Pe o fotografie veche cândva citisem un citat: „Omul nu este făcut ca să se piardă!”, dar uneori nu poți găsi o energie ce-n stare de metamorfoză se perindă în locul unde există serii de predispoziții fără a avea știință de probabilitatea-nfăptuirii, și totuși am intrat pe acea fentă care ducea către o cale neștiută și brusc aveam în minte o predoslovie spirituală, ulterior amplificată de valori transfigurate cu-naintare de la o veche spre o nouă fază, 

Psihologic, în intrinsec mi se desfășura un joc numit canastă cu-aceleași valorificări și de-odată îl aveam în față pe Faust, eroul dintr-o dramă de-a lui Goethe, și nu știam unde îl voi plasa prin minte, pentru că sinceră să fiu acele grandomanii himerice ale pământului, de multe ori nu se cunosc și nici nu au conexiuni între trăirile înaltului, pentru că vezi tu, dragul meu, ca să-nțelegi obscurul va trebui să-l porți pe undeva-n structura ta unde există forme combinate ale luminii și-ntunericului, 

Am mers pe pajiștile însorite și-am stat la umbra unui nuc și nu înțelegeam de ce-o diurnă își cheamă asfințitul dorind o liniște dintr-o nocturnă, apoi mă regăseam în dansul sferelor în care adunarea părea apropiată, dar și îndepărtată printre perdele transparente ce arătau un ceas precum săgeata unui arc, iar totul devenise esențiale diversități ale fantasticului și realului, 

Pe undeva se auzea o forfotă redusă ca mișcare și parcă apăruse-un vid, aveam de-ales între un sunet și un salt, o antiteză cu enunț de competiție a unui mod imperativ, dar eu, șireată cum mă știu, angelică cum vreau să fiu, am realizat o completare în care sunetului i-a fost precedat și-un salt, oh, da, și vidul ajunsese să fie-nlăturat atunci când dimineață scânteia peste coline ale visului, 

Iubite, te-am invitat să facem o plimbare în care anul aparține unui veac ce se-ncadrează într-un infinit, hai, spune-mi, unde ești acum când locul pare-a fi de neclintit, și te prefaci într-o tăcere ascunsă între impresii de indiferență, deși o biată inimă îți cere să fii cu spiritul și sufletul în alianță, să dai iubirii importanță prin împlinirea din deșteptarea minții și-o înțelegere a eului și crezului.

Invitation from a Reverie

I invited you in a dream to take a walk, and on our way, we found several gates, some of which appeared increasingly luminescent while others emerged tangentially like shadows, where the atmosphere heightened our desire to see what lay beyond those appearances or projections, and at that very moment, we felt the effect even though we hadn’t yet known its concrete cause,

On an old photograph, I once read a quote: “Man is not made to be lost!”, but sometimes you cannot find an energy that in a state of metamorphosis, lingers where there are predispositions without knowing the likelihood of their fulfillment, and yet, I entered that opening which led to an unknown path, and suddenly, I had in mind a spiritual foreword, later amplified by values transfigured as they advanced from an old to a new phase,

Psychologically, in intrinsic, a game called canasta was unfolding with the same valorizations, and suddenly I found myself facing Faust, the hero from a drama of Goethe’s, and I didn’t know where to place him in my mind, because, to be honest, those chimeric grandiosities of the earth are often unknown and have no connections with the experiences of the paradise, as you see, my dear, to understand the obscure, you must carry it somewhere within your structure, where combined forms of light and darkness exist, being or not being reveal,

I walked on sunny meadows and sat in the shade of a walnut tree, and I didn’t understand why the daylight calls for its sunset, desiring a peace from a nocturne, then I found myself in the dance of spheres, where the gathering seemed both near and far among transparent curtains that revealed a clock like the arrow of a bow, and everything had become essential diversities of the fantastic and the real,

Somewhere, a slightly moving rustling could be heard, and it seemed a void had appeared, I had to choose between a sound and a leap, an antithesis with the assertion of a competition of an imperative, but I, tricky as I know myself to be, angelic as I want to be, made a completion where the sound was preceded by a leap, oh yes, and the void got to be removed when morning sparkled over hills of a dream and the surrounding was suddenly a grand relief,

Beloved, I invited you to take a walk where the year belongs to a century framed within infinity, come on, tell me, where are you now when the place seems unshakable, and you disguise yourself in a silence hidden between impressions of indifference, even though a poor heart asks you to align your spirit and soul, to give importance to love through the fulfillment of the mind’s awakening and an understanding of the inner self and the belief.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.