Oana Ileana Noorani

Clișee poetice

Mă simt precum stereotipul în lumea asta care se arată a fi confuză, purtând a sa corolă ce-mi pare-acum destul de mult difuză, și mă învârt prin repetarea de codice enigme, în care vântul este aer și curent, iar clopotele adormirii au rolul stabilit de-a stimula sub formă de imbolduri cuvintele nespuse-n pantomime, 

Pe scena vieții a bătut ora exactă pendula dintr-un orologiu, iar sentimentele-mi sunt treze și se prezintă în metamorfoză prin apariții ale unor acțiuni cu-nșiruiri de stadii înglobate, unde inevitabil vor exista adeveritele emoții și unde-o amorțire s-a transformat ca-ntru-un cvartet în fluxul mișcărilor sangvine, 

Pe rând am aruncat cu piatra în cele patru puncte cardinale, dar nu știam dacă compasul arăta o cale dreaptă și-atunci am spus că dincolo de-a fi norocul, cumulativ se află știința și o artă, printre plăpânde apariții de la o instabilă transă către directa și concreta fază prin care execut mutări de circulație cu grandioase conotații, 

Iubite, ți-aduci aminte când mi-ai arătat o minge, dar nu ai vrut să îmi arăți piciorul, ei bine, ai aruncat cu mâna către poartă și printre nostalgiile noastre se auzea sublim ecoul, când eu priveam și ascultam chiar difuzorul, și-mi apărea egalitatea dintr-o repetiție în care o schimbare a dualității diminua confuzia mai multor stări de contradicții. 

Poetic Clichés

I feel like the stereotype in this world that seems to be confusing, holding its corolla that now appears to me quite diffusing, and I spin repeating encoded enigmas, where the wind is air and current, and the bells of slumber hold the assigned role of stimulating through urges the words unspoken in pantomimes,

On the stage of life, the pendulum of a clock struck the exact hour, while my feelings are awake and manifest in metamorphosis through appearances of actions in sequences of embedded stages, where inevitably there will be revealed emotions and where a numbness has transformed like in a quartet within the flow of movement of the blood rhythms,

One at a time, I threw stones at the four cardinal points, but I didn’t know if the compass was pointing the right way, and then I said that beyond luck, cumulatively lies science and an art, amidst faint appearances from an unstable trance to the direct and concrete phase through which I execute moves of circulation with grand connotations,

Beloved, do you remember when you showed me a ball, but didn’t want to show me your foot? Well, you threw with your hand toward the goal, and amidst our nostalgia, the echo was heard sublimely, while I watched and listened to the speaker, and the equality of a repetition appeared to me in which a change of duality diminished the confusion of many states of contradictions.

Oana Ileana Noorani.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.