Miriam Nadia Dabau 

Ce ştii dorule?

(vai, dorule, vai, cât îi lumea n-ai pleca, tu rămâi cu noi aşa…)

Când mi-e dor de tine,

mă transform în bine

sau poate-ntr-o floare 

de mărgăritare

sunt şi-o albinuțá, 

 ce am miere multă,

Uneori mi-e dor 

sá alerg spre nori

să-ţi sfințească chipul

 să-mi lase doar timpul

căci mă doare capul 

şi nu vreau cu altul.

 Îi spun dorului să plece

dar n-are picioare zvelte,

nici urechi s-audă bine

e o piatrá dintr-un munte 

adusă de nu ştiu unde

stă’npietrit până se duce

Dar el nu este nici piatră 

nici petale nici verdeață,

nu este nici albinuţă 

n-are miere pe guriță,

este focul ce-l aprinde

 dragostea fără de minte.

Foaie verde de trifoi 

dorule, te du la oi

sau în lume la căutat

 căci eu chiar m-am săturat,

şi te blestem să nu mori

să rămâi aici, cu noi!

Paris2024 ❤️

August

Miriam Nadia Dabau

Edited and published by❣️

Camelia Vlăsceanu