Floarea Ionasca Dare

Dor de mama

Nu-i dor mai mare ca al tău

Și nici comoară mai de preț,

Decât să știi, că-n glasul ei

E ocrotirea ce-o aștepți.

Ești ființă din ființa ei,

La piept, ea te-a ținut ,cu dor,

Te-a ocrotit, te-a mângâiat,

Ți-a dat curaj, să poți, să zbori.

Privirea ei te-a-mbrățișat

Zâmbetul cald, te-a-ncurajat,

Suspinul nu l-ai cunoscut,

Când nopți de veghe a avut.

Ai tot crescut cu grija ei,

Din ani, ți-a dat, și din puteri,

Tu n-ai simțit cum ea s-a stins,

Și-ți luminează al tău vis…

Pe poala ei, te-ai sprijinit

Și griji, necazuri n-ai gândit.

Ea pașii ți-a vegheat mereu,

Să nu dai ani, pe-un blestem greu.

Și azi, dacă te-ntrebi, că nu-i,

Te simți străin și-al nimănui.

N-ai cui să-i spui al tău necaz

Și lacrimi curg, pe-al tău obraz.

Ea e departe-acolo-n zări,

Cu toți cei dragi și buni ai tăi,

Cu tatăl și cu sora ta…

Cu Dumnezeu, alăturea.

Cu neamul tău și cu străini,

S-au dus, acolo, printre crini.

Și ne-a lăsat cu dor de ei,

Cu frământări, cu griji, poveri

Și gol ni-e sufletul stingher

Și lumea asta-i un mister…

Și batem triști la porți de dor,

Dar drumul lor i-acolo-n nor.

Ne mângâiem cu câte-o doină,

De jale, tristă si de dor,

Cat vom mai fi pe-al Lui ogor.

Floarea Ionasca Dare, România.

Edited and published by 🍀 Camelia Vlăsceanu