Oana Ileana Noorani

Edited and Published by, Md. Sadiqur Rahman Rumen. Editor In chief Pencraft Literary Magazine Bangladesh.

❤️Rapsodia iubirii❤️

Oana Ileana Noorani

Mă gândesc că poate am trăit mai multe vieți și parcă undeva în mine toate-s una, iar timpul trece-n repezeală prin mai multe luni și peste stele se înalță falnic luna, ridic condeiul să mai scriu arhaica – modernă carte și paginile-i sunt cu mult prea fine și imaculate, acolo unde o cerneală se prelinge lăsând o urmă – albăstrită pată, de undeva apare o lumină și scânteiază-n noaptea care-și poartă feeria, oh, cât de naturală se arată dragostea acum prin atmosfera densă ce-a devenit eternă și divină, 

Iubite, a mai trecut o zi de când ne-am cunoscut și poate vor trece si mai multe, exist-o lume adormită dedesubt, iar înspre cer se-nalță trezite conștiințe, haide, arată-mi tu ce n-am știut eu de bună seamă să arăt, și spune-mi cum ai vrea să fie viața și destinul nostru la un loc? Cândva ai vrut să-nchizi cu lacătul o ușă și să deschizi o alta cu o cheie, cândva am fost atât de scundă și-acum m-am ridicat și poate sunt înaltă. Oh, avem în față o existență-ntortocheată, cu mult prea mult mai strâmtă sau cu mult prea mult mai largă.  

Ai apărut de nicăieri în cugetul simțirii mele, și parcă ieri erai mister, iar astăzi algoritmic joc prin apă și prin foc un tabinet și țin în mână un as de cupă, cavalerul și reginele. Tot tu mi-ai spus că timpul este prețios și ești mereu în goană pentru-a-l prinde, dar timpul tău este și timpul meu și suntem vasul și o pinte, dar oare dacă am să te iubesc, chiar voi sorbi o chintesență sub formă de o legătură dintre o inimă și-o minte?

O geană am pierdut-o pe-al tău chip, când nu simțisem c-ai să vii, dar iată-te între câmpie și nisip și între a fi și a nu fi, să știi că undeva citisem un citat de Goethe: „Curajul este să începi ceva fără nicio garanție”, dar dacă ți-aș mărturisi că ne aflăm în dulcea noastră reverie, oare vei înțelege că nu de vis va trebui să-ți fie frică, ci de o realitate absconsă în construcție și mai ales de-o acțiune de-a nu clădi palate de hârtie pentru mine, printre luciditate – nebunie? Dac-ai venit, te rog să nu mai pleci, dar fii atent că vreau să-mi fi pădure și poteci, indiferent de vremurile astea se vor ivi deodată drepte sau ciuntite. 

Rhapsody of Love

I think perhaps I’ve lived many lives before, and deep within, they all seem to be one, and time rushes swiftly through numerous months, while past the stars, the moon rises, proudly won, I pick my pen to write this archaic-modern book, and its pages are too delicate and pure, look, where ink drips leaving a blueish spot, light appears from somewhere to shine in the night carrying its eerie bright, oh, how natural love seems now, in this dense air that’s become eternal and divine,

Beloved, another day has passed since we met, and perhaps many more will follow, beneath a world asleep is set, and toward the sky, waking minds ascend, come on, show me what I have not known to reveal for sure, and tell me how you envision our life and fate together? Once you wanted to lock a door and open another with a key; once I was short, now I’ve grown tall, maybe. Oh, we face a winding existence, far too narrow or far too wide, maybe decline or maybe shine.

You appeared from nowhere in my mind’s eye, and yesterday you were a mystery and today, algorithmically, I play cards through water and fire, holding a cup’s ace, with knights and queens. You told me that time is precious, always running to catch it, but your time is mine too, and we are both vessel and pint, but if I love you, will I truly savor a quintessence that binds heart and mind?

I’ve lost a lash on your face, not expecting you to come, yet here you are between field and sand, and between being and non-being. You know I read a quote by Goethe: “Courage is to begin something without any guarantee.”, but if I confess, we are in our sweet reverie, will you understand that you should fear not the dream, but an obscure reality under construction and especially from the action of not building paper palaces for me, amidst lucidity and madness? If you have come, please stay, but be aware that I want you to be my forest and pathway, regardless of whether these times turn out to be suddenly straight or skewed, sometimes divided and sometimes entwined.

Oana Ileana Noorani

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.