Oana Ileana Noorani (qatar)

Iubire absconsă💕

Priveam o siguranță ce se-arăta printr-o alăturare a umărului tău robust aliniat la umăru-mi atât de mult plăpând, simțeam o contopire din degajarea suflului ce mi se perinda întru trăire, în minte și prin încurcatul gând, să fie oare o iluzie de dincolo de-o cheie și un lacăt sau adevăr concret care începe a se perinda în viață, subtil, mereu, în treacăt, și totuși un mod de-a fi deziderat?

Întrezăream o caravană și tu erai un pelegrin, și mă prindeam precum o doamnă în mersul tău, zărindu-te ca pe-un străin, cândva mi-ai spus s-oprim timpul în loc, dar într-o libertate-a spațiului, trăim ca spirite prin ape limpezi și necontenitul foc, însă ființa mea poate atinge de multe ori acel statut de Zână plină de magie, și pot să-ți dau bagheta fermecată, știu, că ai fi tentat, dar oare nu ți s-ar părea tot împrejurul diferit și dintr-o dată-alambicat?

Am înțeles este dorința ta de a-mi fura secretul inimii, poate c-ai fi o Mata Hari masculină, dar n-ai de unde-a ști legenda mea de amazoană, și eu te-ntreb, chiar vrei să ții în mâini absconsul dintr-o sorginte al divinității, atunci când a salva devine un proces ce se propagă imediat și greu de realizat?

De-a lungul timpului, m-am perindat prin multe sfere cunoscute și necunoscute și mai mereu zăream doar al tău chip, chiar înainte de a-mi fi iubit, și dacă vreau voi ridica un deget și vei rămâne siderat, atunci când doar c-o singură chemare timpul va fi părtinitor și aliat, un frate pe care-n viața mea l-am idolatrizat, 

De la Rumi, am învățat: „Există un adevăr subtil: ești ceea ce iubești.”, iar eu ador întregul Univers cu ale lui nescrise legi universale și-o față a eternității din existența unui infinit, ce nu se-arată a fi destul de bine conturat, ci un mister alcătuit dintr-o împreunare a luminilor și umbrelor, în care totul este-naintare de la un extrinsec spre un lăuntric elevat, 

Mă mir și eu cum poate că se va mira oricine, dar n-ai cerut un preț prea mare pentru iubire și trăire, și-atunci când o credință se naște în sufletul uman, tu să-ți aduci aminte că din principiu am construit un amalgam și-am pus așa un lacăt ce nu se lasă descuiat, și-am pus așa un lanț ce nu se vrea a fi descătușat, decât atunci când a iubi transformă imundicitatea într-un pământ imaculat.

Hidden Love💕

I gazed upon a certainty displayed as your strong shoulder aligned with mine that is so frail, I felt a blending from the breath you exhaled, intertwining with my living, in my mind and through tangled thought’s trail, could it be an illusion from beyond a lock and a key, or a truth, unfolding subtly, in life’s gentle spree, yet still, a way of being, deeply sought?

I glimpsed a caravan in sight, and you, a pilgrim on your way, and I clung to you like a lady might,

seeing you as a stranger, from a distant day. You once said we should halt time’s flow, but in the freedom of space, we live as spirits in clear waters and unending fire’s glow, yet my being can often reach that state of a Fairy full of magic’s light, and I could hand you the enchanted wand, I know you’d be enticed, but wouldn’t the world around you seem suddenly different and quite entangled wrought?

I understand it’s your desire to steal the secret of my heart, perhaps you’d be a male Mata Hari, but you cannot see the legend I hold as an Amazon, and I ask thee, do you really wish to grasp in your hands the arcane source of divinity, when saving becomes a process that swiftly spreads, without any inner fight or grief like a distraught?

Over time, I’ve wandered far and wide through many realms, both known and unknown, and always I would glimpse your face alone, even before you were my love, and if I wish, with just one motion you’ll be overwrought in the face of the fact that, when with a single call, time will side with me, a brother I’ve idolized in life, a bond of souls that for so many was until today a nought,

From Rumi, I have learned: “There’s a subtle truth: you are what you love,” and I adore the entire Universe with its unwritten universal laws, and a face of eternity within the existence of an infinite, that doesn’t seem to be well enough drawn, but a mystery made of a union of lights and shadows, where all is a journey sought, from the external to an inner self exalt,

I marvel too, as anyone might, but you’ve not asked too high a price for love and life, and when a faith is born within the human soul, remember that from principle, I’ve built a whole and set a lock that cannot be unwrought, and placed a chain that doesn’t seek to be unsought, except when love turns the vile into an earth pure and unstained, as it ought.

Oana Ileana Nurani is from Romania, currently living in Qatar.

Translated from Romanian into English by Adriana Crăciun.

Edited and Published by Md. Sadiqur Rahman Rumen Editor in chief pencraft literary Magazine Bangladesh.