FLORICA CONDRUZ

Poet debutant, Florica Condruz, descoperită de cenaclul internaţional literar – artistic, Pe urmele lui Goga”, poetă apreciată şi publicată în două dintre antologiile coordonate de Mihai Munteanu şi Camelia Vlăsceanu. Spini

Înconjurată sunt de spini, Ce uneori îi cred divini, Mă înalţă către luna plină, Pare că-mi dă un pic, lumină.

Părul, petale de trandafiri curați, Într-un coc sunt aruncaţi, Frunzele-mi cad spre picioare, Mă învăluie tristeți… și da, mă doare.

Spinii au țesut în noapte, Să-mi acopere rănile toate, Văzând că nu am scăpare, Rochie cu petale din soare,

Înconjurată de spini și de humă, De durere se naşte o altă lună, E mică, dar urmează pasul, Curând va deveni un astru.

Încerc să mă strecor să fug,

Spre pământ, mă arunc ca un plug, Doar în privire mai sunt roze, Mă încarcă, parcă-s doze.

Debutant poet, Florica Condruz, discovered by the international literary-artistic cenacle „In the footsteps of Goga”, acclaimed poet and published in two of the anthologies coordinated by Mihai Munteanu and Camelia Vlăsceanu.

Thorns 

I am surrounded by thorns, Which sometimes I think divine, I rise to the full moon, It seems to give me a little, light. Hair, pure rose petals, In a bun are thrown, The leaves fall to my feet, Sadness envelops me… and yes, it hurts The thorns wove in the night, To cover all my wounds, Seeing that I have no escape, Dress with petals from the sun, Surrounded by thorns and thistles, Another month is born from pain, She’s small, but she keeps up He will soon become a star. I try to sneak away,

Towards the ground, I throw myself like a plow, There are still roses in the eyes, It charges me, it’s like doses.

Sincerely Thanks